În familie, suntem obișnuiți să aniversăm ziua de naștere a copiilor. Sărbătorim, de asemenea, ziua sfântului ocrotitor, al cărui nume îl purtăm. La fel de importantă este și ziua botezului nostru, de care mai rar ținem seama.

 

Noi creștinii avem două nașteri: una în maternitate și una în Biserică. Prima este după trup, pentru această lume, iar a doua este după duh, pentru viața veșnică sau pentru Împărăția lui Dumnezeu. Fără nașterea prin Botez nu putem intra în Împărăția veșnică, după cum spune Domnul Iisus Hristos: „De nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va putea să intre în Împărăția lui Dumnezeu” (Evanghelia după Ioan 3,3).  În această broşură veţi găsi esenţialul a ceea ce este necesar să ştie orice creştin cu privire la Taina Sfântului Botez. Ne rugăm Domnului să binecuvânteze pe toţi cei ce o citesc şi să înscrie în inimile lor toate aceste sfinte învăţături.
 

Cuvântul Botez provine din limba greacă: verbul baptizo înseamnă „a scufunda”. De aceea pruncul este „scufundat” în apa din cristelniță și nu doar stropit. Botezul este taina prin care omul, prin întreita afundare în apă sfinţită de către preot, în numele Sfintei Treimi, se spală de păcatul strămoşesc şi de toate păcatele de până atunci. Astfel se naşte din nou duhovniceşte şi devine membru al Bisericii. Din acest motiv, numele noului botezat este bine să fie al unui sfânt sau al unei sfinte. Numele exprimă identitatea creștină și de neam.
 

La Botez, copilul este afundat de trei ori în apa sfințită, iar preotul rostește cuvintele: „Se botează robul/roaba lui Dumnezeu (numele) în Numele Tatălui – Amin, și al Fiului – Amin, și al Sfântului Duh – Amin”. Cuvântul „rob” are sensul de slujitor sau ascultător de Dumnezeu. Nu este nimic mai înălţător şi mai frumos decât să fim mereu în preajma lui Dumnezeu, ca slujitori ai Lui care fac întru toate voia Lui! Suntem cu adevărat liberi numai în măsura în care ne supunem Domnului şi ascultăm de El.

Prin Botez, părinţii îşi exprimă dorința de a trăi, alături de copiii lor, ca robi ai lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă că avem un Domn al vieții noastre și un Tată iubitor care ne poartă mereu de grijă și care nu ne lasă niciodată singuri. Așa cum ne străduim să învățăm o meserie, o limbă străină, o știință, să cântăm la un instrument, tot așa ar trebui să ne folosim mintea pentru a ne apropia de Dumnezeu, a afla mai multe despre El și despre voia Lui.

Și dumneavoastră, dragi părinți și nași, ați fost botezați și cununați ca „robi ai lui Dumnezeu”. Mântuitorul Iisus Hristos ne-a dat porunca de a boteza, dar și de a-i învăța pe cei botezați să păzească toate câte ne-a poruncit (cf. Matei 28, 19-20). Cu alte cuvinte, marea dumneavoastră responsabilitate începe abia acum prin educația și creșterea creștină a copiilor.

Mai întâi, să înțelegem practic ce înseamnă Botezul și cum trebuie să ne pregătim pentru primirea lui. Să ştim de asemenea că viaţa creştină înseamnă trăirea, zi de zi, a făgăduinţelor făcute la botez şi anume că ne-am lepădat de satana şi de toate lucrurile lui şi că ne-am unit cu Hristos prin rugăciune şi fapte bune. De aceea nu suntem creştini cu adevărat decât în măsura în care conlucrăm cu harul botezului şi ne străduim să trăim o viaţă sfântă.